Monday, September 17, 2007

Circ...

Vineri seara am fost la circ. Nu am mai facut acest lucru de cand eram copil... Modest. Ori nu mai stim sa ne bucuram de un spectacol, ori chiar artistii nu mai au aceiasi valoare pe care o aveau candva, nu stiu. Chiar mi s-au parut tristi... si ei si animalele. Parca nu mai e atmosfera de altadata. Aici sunt cateva cadre:














Tuesday, September 4, 2007

Viata in rulota


Am fost acum cateva zile la un caz social intr-un cartier la marginea orasului Moinesti. Este vorba de o femeie cu 6 copii cu varste cuprinse intre 4 si 16 ani care traiesc de trei ani, din mila unora, intr-o rulota. Singurul venit al acelor oameni este alocatia copiilor. Tatii lor, pentru ca sunt doi la numar, sunt niste betivi ratati pe care copii nu i-au vazut de ani de zile. Din pacate, cand am ajuns acolo nu am gasit "acasa" decat pe cei mai mici 4 copii, carora reprezentantii Crucii Rosii le-au dus, asa cum fac din cand in cand, ceva de mancare si imbracaminte. Baiatul cel mare de 16 ani era la munca pe la oameni pentru a face rost de bani sau ceva de mancare pentru familia lui. Mama era plecata la Bucuresti la unul din ceilalti copii care este internat acolo in urma unui accident suferit acum doi ani si in care si-a ars mai bine de 40 % din suprafata corpului. Copilul a suferit numeroase operatii in care i s-a facut transplant de piele. Mama acestuia i-a dat piele de pe ambele picioare. Copiii sunt curati si merg cu totii la scoala si la gradinita iar visul lor cel mai mare este, bineinteles,... sa aibe o casa.
Am tras cateva cadre cu copii in sfertul de ora in care am stat acolo. Cam asta a iesit:















Saturday, June 30, 2007

Viata de Nomad

Au trecut cateva saptamani de cand m-am intors din satra. Nu pot sa uit si nu voi uita niciodata cele doua zile petrecute alaturi de minunatii tigani nomazi. Imi propusesem sa fotografiez o zi din viata lor. Dupa ce i-am gasit, undeva la marginea unei localitati numite Scarisoara, la vreo 40 de kilometri de Bacau, i-am abordat cu oarecare retinere dar, dupa un minut de conversatie temerile mi-au fost spulberate. Sunt oameni buni, primitori si vorbesc foarte frumos. Muncesc din greu pentru a trai. Si stiu cu adevarat sa traiasca. O viata...ca-n povesti...