Vasile Lelea(S), de la Stiinta Bacau, incearca sa puncteze in meciul cu CSM Bucuresti, contand pentru faza a II-a a play off-ului diviziei A2 la volei masculin, in Bacau, sambata, 27 februarie 2010.
Aceasta este, probabil ultima poza pe care am facut-o si o voi face in Sala Sporturilor din Bacau. Nu are nimic extraordinar in ea, dar conteaza foarte mult pentru mine, emotional, prin faptul ca este ultima. Astazi, 28 februarie 2010, am trait ceva ce nu credeam sa ajung vreodata sa traiesc. Nu, nu este nimic grav si probabil nu intereseaza pe aproape nimeni indignarea mea. Sa va povestesc. A avut loc la Sala Sporturilor meciul de handbal masculin dintre Stiinta Bacau si Minaur Baia Mare. Am fost, ca de obicei, la meci pentru a face fotografii pentru agentia Mediafax, pentru care lucrez, ca si colaborator foto, de mai multi ani. Nu mi s-a permis accesul in teren, de fapt in spatele portilor de unde fac de obicei fotografiile la meciurile de handbal. Am inteles ca s-a luat aceasta hotarare pentru a nu murdari parchetul salii de sport. Intotdeauna cand am intrat in zona suprafetei de joc(pe marginea terenului) am fost extrem de atent si sa nu introduc mizerii pe parchet. Este pana la urma chestie de bun simt. Mi s-a spus sa fotografiez din tribune daca vreau sa fotografiez, ceea ce este exclus pentru mine. Si nu pentru ca as fi incapatanat ci pentru ca in ultimii ani mi-am format un anumit standard in ceea ce priveste calitatea fotografiei, iar din tribune n-as putea sa fac poze bune nici intr-o suta de ani. Vorbesc si de standardele mele personale si de cele ale agentiei Mediafax Foto, standarde care corespund cu cele ale celor mai mari agentii de fotografie de presa, sau cel putin spre asta se tinde. Nu am absolut nicio obligatie, nici fata de agentia Mediafax, nici fata de clubul Stiinta Bacau. Ceea ce am facut in ultimii ani prin faptul ca am asigurat, atat cat am putut, partea de imagine a ceea ce inseamna evenimente sportive desfasurate in sala de sport din Bacau, am facut-o, credeti-ma, voluntar, in sensul ca valoarea beneficiilor financiare pe care le-am avut de la evenimentele de aici este ZERO. Am facut-o si-o fac din dragoste pentru sport si sportivi. Respect pentru sport am avut si o sa am toata viata. Mai ales ca pe diploma scrie ca as fi specialist in educatie fizica si sport. Iar cele 5 medalii pe care le-am luat in timpul activitatii sportive, le-am luat tot pentru clubul Stiinta Bacau. Imi pare rau ca se intampla astfel. E ca si cum mi s-ar face mie o favoare ca sunt lasat sa fac poze la meciuri, si nu eu lor, ca asigur imagine pentru sportul din Bacau la probabil cea mai buna agentie de presa din Romania si care constituie, cel mai bun mijloc de informare si promovare la nivel, nu numai national ci si international. Asta este mentalitatea, din pacate. Cam asa se pune accent pe promovarea prin miloacele mass media a sportului. Suntem cu un secol in urma celor spre care, cica, tindem. Imi pare rau pentru sportivi. Ei nu au nicio vina. Am incercat sa fac tot ce-am putut pentru ei. Si absolut gratis. Mi-am sacrificat nenumarate sambete, duminici cand as fi putut sa fac cu totul altceva, pentru a veni la meciuri sa fac fotografii. Am cheltuit resurse de toate felurile pentru asta. Si pentru ce? Pentru ca cei de la sala sa-si bata joc de mine. Este decizia lor si nu pot face altceva decat sa o respect. Nu am intentia de a creea vreo polemica pe tema asta, pur si simplu mi-am spus punctul personal de vedere. Tin pumnii in continuare echipelor bacauane care isi desfasoara meciurile la Sala Sporturilor. Iar celor cu "deciziile", sunt convins ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa realizati ca gresiti.
P.S. In engleza nu mai traduc, odata pentru ca m-as chinui destul de mult(engleza nefiind neaparat unul din punctele mele forte), si inca odata pentru ca e, poate, mai bine ca vorbitorii de alte limbi care ajung pe-aici sa nu inteleaga ce spun.
